As ciocani cu unghia
pina cind n-as mai avea unghie,
si cu degetul pina cind
mi s-ar toci.
Dar a venit la mine
orbul si mi-a spus:
unghia-n pace,
daca ai cumva
un ochi in virful ei,
de ce sa-l spargi?
Si totusi si totusi
poarta asta, dintre mine si tine,
trebuie zguduita de cineva.
Publicat de
Andu
on
17:05
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Rasfoind paginile unei carti vechi, cumparate de la buchinistii de pe Sena, am dat peste o traducere in franceza a "Pierderii ochiului" lui Nikita Stanescu, si am zis sa...impartasesc cu mine si cu voi...un poem deosebit, in varianta originala...
Trimiteți un comentariu